Pentru cei fascinați de spiritul Evului Mediu și edificiile acestuia încărcate de istorie, Castelul Corvinilor reprezintă un monument unic în România. Castelul în stil gotic situat în Hunedoara mai poartă și numele de Castelul Huniazilor, fiind unul dintre cele mai mari castele din Europa.
Înainte de a deveni castel a fost castru regal, fiind datat de majoritatea cercetătorilor undeva în secolul al XIV-lea. Însă, după 1440, dorind transformarea acestuia în castel, la ordinul lui Iancu de Hunedoara încep construcțiile.
Construit pe vechile fortificații într-un stil gotic-renascentist, castelul se impune prin structura sa cu ziduri înalte, bastioane, acoperișuri colorate și ferestre frumos împodobite. Castelul este împrejmuit de un zid dublu fortificat și flancat de turnuri rotunde și pătrate pentru apărare.
Fiind un punct strategic important, a trecut de la un stăpân la altul, și fiecare dintre aceștia și-a lăsat amprenta asupra castelului modificându-i aspectul, construind noi aripi, turnuri sau camere.
Printre cele mai importante părți ale castelului se numără, Turnul Capistrano care și-a primit numele de la un renumit călugar franciscan, Turnul Buzduganelor, Sala Cavalerilor, Sala Dietei, Bastionul Alb, care a servit pentru o perioadă ca depozit pentru alimente. Toate acestea sunt ornate și împodobite cu medalioane și potrete ale domnitorilor care pot fi văzute și astăzi.
Legenda
După cum fiecare castel își are legenda și istoria sa, într-una din aripile castelului, numită Matia, se găsește o pictură deteriorată care amintește de legenda corbului cu inelul de aur în cioc, care este și blazonul familiei Corvinilor și care a dat naștere numelui de Corvin (de la cuvântul latin „Corvus,” care înseamnă „corb”). Legenda spune că Ioan de Hunedoara era fiul regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg și al unei femei pe nume Elisabeta. Fiind o relație nelegitimă, regele o marită pe Elisabeta cu unul dintre războinici săi, oferindu-i un inel de aur, astfel încât, atunci când va crește copilul să poată fi recunoscut. Inelul era purtat pretutindeni pentru ca atunci când va veni vremea să îi fie dat copilului. În timpul unui popas pentru a prânzui, alături de merinde se afla și inelul de aur. Atras de sclipirea inelului, un corb care roia prin jur a luat inelul în cioc și a zburat. Însă, tânărul și agilul Ioan de Hunedoara doborî corbul cu o săgeată și recuperă inelul. Ajuns la curtea regală și întrebat despre inel, povestește regelui acest episod. Impresionat de poveste, regele decide ca blazonul familiei să fie corbul cu inel în cioc.
Un alt punct de atracție în curtea castelului îl reprezintă o fântână adâncă de 30 de metri. Și în spatele acesteia se află o legendă. Această fântână ar fi fost săpată timp de 15 ani de către 3 prizonieri turci cărora li s-a promis libertatea la finalizarea lucrării. Între timp, stăpânul care le-a promis libertatea a murit. Iar la finalul lucrării castelana nu s-a ținut de promisiune. Unul dintre prizonieri a cerut permisiunea să inscripționeze ceva pe marginea fântânii. Se spune că inscripția rămasă pe zidul fântânii se traduce prin: “apă ai, dar suflet n-ai”.
În prezent, castelul are un farmec aparte, păstrând frumusețea stilului gotic, deși a trecut prin mai multe etape de restaurare. În ciuda mai multor decenii de neglijență și a unui incendiu devastator, se bănuiește că actuala imagine a castelului este, de fapt, proiecția arhitecților moderni care l-au restaurant și au impus propria imagine despre cum ar trebui să arate un castel gotic. Cu toate acestea, castelul este inclus în Top 10 destinații de basm din Europa.
